Argumentarea unui punct de vedere prin numărul mare de adepți nu
echivalează cu adevărul, fie el științific sau nu. Cel mai adesea,
profanii caută doar acele fragmente din diverse surse care le
confirmă ipoteza, iar validarea vine invariabil din aceeași
categorie de persoane. Chiar dacă adevărul nu este infailibil,
mecanismele de autoreglaj în știință sunt clare și standardizate de
mult timp. În procesul de publicare, prestigiul unui jurnal
științific este măsurat prin numărul de citări pe care îl adună
într-o anumită perioadă, raportat la numărul de lucrări publicate,
indicator cunoscut sub numele de factor de impact. Interesul
oricărui jurnal de a se clasa cât mai sus în ierarhia mondială este
de a acumula cât mai multe citări; în același timp, acestea
reprezintă dovada calității lucrărilor și a faptului că alți autori
se raportează la ele. Calitatea este, așadar, esențială pentru
poziții înalte în clasamente, iar o inflație de articole de calitate
îndoielnică duce la diluarea factorului de impact.
…fie pregătit să renunțe la satisfacția prin autoevaluare
Autosuficiența este unul dintre cele mai nepotrivite atribute ale
unui viitor cercetător. Nici cei mai experimentați nu recurg la
autoevaluare ca principal criteriu de validare; de cele mai multe
ori, scepticismul—nu modestia—este apanajul unei cariere de succes.
Știința este un domeniu bazat pe critică (nota bene: a nu se
înțelege cenzură), iar procesul fundamental prin care produsul final
ia naștere este peer review—evaluarea anonimă, obiectivă și
de specialitate a muncii tale de către cel puțin două entități
distincte (citește
mai mult).
Din experiența mea, lucrările pe care evaluatorii mi le-au „făcut
praf” la început le consider astăzi mult mai bune tocmai pentru că
am răspuns argumentat criticilor lor. Dacă ai impresia că toată
lumea îți „distruge” munca și nu reușești să vezi utilitatea acestui
proces, poate ar fi bine să iei în calcul o altă carieră.
…poată accepta criticile ca pe un pas înainte
Odată cunoscute, erorile pot fi
evitate. De aceea, nu privi cu ostilitate observațiile altor experți
care îți evaluează lucrarea, ci ca pe un ajutor. Cu calm, după un
episod care poate semăna cu o depresie de moment, vei realiza că
tocmai ai primit șansa să îți corectezi greșelile înainte ca munca
ta să fie publică. Imaginează-ți că un evaluator a găsit un aspect
critic în lucrarea ta—câți alți cititori ar observa același lucru
după publicare? Este mult mai bine să primești observații când încă
le poți integra. Tot mai des, autorii își publică manuscrisele sub
formă de preprint înainte de trimiterea la evaluatori, tocmai pentru
a primi feedback din partea unui număr mai mare de cititori. Reține:
munca nu se încheie odată cu publicarea unei idei—abia atunci
începe, pentru că ai creat o piesă dintr-un imens puzzle numit
știință. Dacă acea piesă nu este solidă, în timp poate ceda,
prăbușind întreaga construcție.
…poată distinge noul de rutină
Uneori noul se ascunde în rutină.
Inovația nu presupune neapărat schimbări radicale de paradigmă;
micile detalii pot face diferența. Expresia „ce simplu a fost, că
nici nu m-am gândit” spune totul. Privește simplitatea ca pe un atu
egal cu inovația, iar rutina ca pe o sursă la fel de valoroasă ca
noutatea—fără a lăsa vreuna să te domine.
…fie preocupat de felul cum va demonstra mai mult decât de ceea ce demonstrează
Unele studii îi captivează pe cercetători prin spectaculozitatea
rezultatelor anticipate. Țintele înalte sunt importante, dar la fel
de importantă este calea prin care ajungem la ele. Orice
descoperire, oricât de spectaculoasă, nu se validează singură; are
nevoie de investigații la fel de riguroase ca un studiu de rutină.
„Vraja succesului iminent” poate duce la neglijențe majore, erori de
interpretare sau ignorarea unor indicii esențiale—rezultând un final
spectaculos de prost.
…își permită luxul de a munci puțin
Când faci ceea ce îți place, reperele de timp și efort aproape
dispar. Cum faci ce îți place? Fă ce îți place—dar asigură-te că
există cel puțin cineva relevant interesat de munca ta. Sau, dacă ai
curaj, „investește riscant” în timpul, ideile și resursele tale până
când vei produce ceva atât de valoros încât și cei mai sceptici vor
fi convinși. Ține însă cont că acest scenariu este rar și recitește
primele două principii. Asumă-ți mental și financiar posibilitatea
unui eșec, înainte ca acesta să se întâmple.
Dacă și după lectura acestei secțiuni îți dorești o carieră în
cercetare, treci la pasul următor: consultă
selectorul orientativ pentru
parcursul doctoral. Nu uita să vizitezi paginile
Doctoranzi
și
Alumni,
pentru a învăța de la cei care fac deja cercetare. Iar dacă te-ai
decis, studiază pagina
Școlii Doctorale
pentru detalii administrative.
Dacă te vezi deja cu diploma de doctor în mână, nu aștepta ca cineva
să îți ofere un loc de muncă—creează-ți singur unul, printr-un
postdoc.
